marți, 6 octombrie 2015

...O mie și una de ...arome!!!

      



  ...și se plimba el pe aleiile orașelului scăldat de galbenul soarelui de vară, năucit de ce văzuse si auzise la ea, nedumerirea își făcuse loc în mintea lui ca un vierme ce cucerește mărul căzut la pământ. Transpirat, cu spatele rece și privirea fixată într-un punct pe aleea pietruită, relua tot ce se întamplase cu o jumătate de oră înainte, imaginile se reflectau ca un diafilm , simțurile din acele momente au revenit cu aceeași intensitate; strângându-se de stomac, simți în narile obosite de respirația acută, aroma de cafea specifică doar cafetierei Arzum. O băuse repede căci povestea Seherezadei era prea fascinanta și plină de trăiri încat nici cafeaua fierbinte nu putuse să-l răpească din acele clipe. 
   Acum se gândea doar la următoarea întalnire între el și Seherezade și la continuarea povestei; știind că ea o să-l surprindă, el nu încerca să descifreze suspansul pentru că era femeia în care are cea mai mare incredere. Adora orice clipă lângă ea, adora scaunul cu tapițerie veche pe care ea stătea și draperia care lăsa lumina să o atingă puțin pe față în așa fel încât misterul și momentul păreau cerești, gemulețul de la mansardă și stropii de ploaie de pe el, o adora atunci când privea in gol tabloul dăruit de el și secundele când ea îi zâmbea pe sub șuvițele blonde. O vroia lânga el, o vroia altcumva, o vroia într-un mod în care să-și permită să îmbrace costumul de bărbat și pijamaua de sensibil dar ea nu îl privea așa cum el își dorea. Treceau zilele și așteptarea îl paraliza într-o durere sâcâitoare, fluturașii din stomac au regresat în niște omizi veninoase, somnul uitase de el, visa doar când era treaz, cafetiera profesionala cu greu mai făcea față la debitul de cafea. 
   Pe când se întorcea din oraș, văzuse poștasul la cutia lui poștală, grăbi pasul, baga mâna în cutie și scoate un plic și un pliant de la magazinul MarketOnline.ro. Sfâșie plicul, în momentul următor pupilele i se dilatară ca la un narcoman dupa o săptamână de sevraj; era scrisoarea de la Seherezade în care iși cerea scuze deoarece l-a făcut să aștepte atât și că ar fi disponibilă mâine seară după asfințit. După ce a terminat de citit răndurile, o recitește și totul în interiorul lui se liniștește ca și marea după furtună...

Acesta este un articol publicat pentru competiția anuala SuperBlog 2015!!!